Sărbători cumpătate
În calitate de recrutor forţă de muncă, în luna decembrie ne-am confruntat cu o mare lipsă de personal. Da, cu părere de rău, am fost nevoită să refuzăm câţiva clienţi, din lipsă de personal.
Românii au vrut să sărbătorească acasă de Crăciun şi trecerea în noul an şi chiar îi pot înţelege, mai ales că eu ştiu din propria experienţă cum este să lucrezi de sărbători departe de casă, de cei dragi. În primul an când am venit în Austria, la Salzburg, am lucrat la spitalul privat Diakonie şi s-a întâmplat ca chiar de Crăciun, când aveam casa plină de musafiri veniţi din Israel, eu să fiu de serviciu – ce puteam să fac? Serviciul trebuie respectat şi asta am şi făcut. Ce nu pot înţelege, este faptul că mereu am remarcat încăpăţânarea omului de rând de a-şi sfida condiţia şi datoriile, doar de dragul de a poza belşugul care cel mai mult este reprezentat de mese pline de mâncare.
Îmi amintesc de revolta multora care au ieşit în stradă în anul 1989, cel mai mult auzeam în jurul meu, nemulţumirile vis-a-vis de mâncare. Erau nemulţumiţi de constrângerile alimentare. Numeroase studii recente au confirmat o teorie pe care popoarele asiatice o aplică de sute de ani: cu cât mâncăm mai puțin, cu atât avem șanse mai mari să ne prelungim viața, să ne conservăm energia și să fim cât mai mult timp sănătoși.
Orice problemă de sănătate am prezenta la medic, tratamentul impune şi un regim alimentar pe lângă cel medicamentos.
A mânca este o necesitate, a mânca inteligent este o artă. (La Rochefoucauld)
Românii cheltuie bani mai mult decât îşi pot permite pentru a ţine pasul cu vecinii, ba mai mult, sunt în stare să ignore şi datoriile pentru a avea o masă generoasă şi cadouri pentru toţi. Nu critic, dar vreau să vă spun că se poate trăi şi cu mai puţin de sărbători.
„Prea mulţi oameni cheltuiesc bani pe care i-au câştigat pentru a cumpăra lucruri pe care nu doresc sau pentru a impresiona oameni pe care nu-i plac.” Will Rogers
Am avut ocazia să merg de sărbători şi pe la alte case în străinătate şi am învăţat cum e la alţii. Aşa am învăţat să-mi pot calcula cum să fac doar două clătite – când eram în România, făceam cel puţin 30 şi pentru că erau prea multe, începeam să împart şi la alţii. Am învăţat cum să fac supa exact cât e nevoie pentru o masă, pentru a nu fi nevoită să arunc. Să fim sinceri – câtă mâncare se aruncă în aceste zile, doar pentru că s-a făcut prea mult.
„Trebuie să mâncăm ca să trăim, nu să trăim ca să mâncăm” – Moliere
Vă doresc tuturor, sărbători minunate cu pace şi iubire şi să vă bucuraţi de tot ce se poate şi tot ce vă înconjoară. Importanţi sunt oamenii cu care staţi la masă şi nu ce este pe masă. Important este să fim sănătoşi şi mulţumimiţi.
Sărbători binecuvântate!