E o rușine să fii îngrijitoare?!
„Dacă vrem cu adevărat să ne sfințim munca, trebuie să îndeplinim neapărat această primă condiție: să muncim și să muncim bine, cu seriozitate, atât din punct de vedere uman, cât și supranatural.” Josemaria Escriva
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că şi eu am lucrat ca îngrijitoare. Nu mi-a fost ruşine să o spun. Nu văd de ce ar fi ruşinoasă această meserie. Mai mult de atât, ori de câte ori se întâmplă ceva neprevăzut cu îngrijitoarele intermediate de noi, şi a fost situaţia că au părăsit locul de muncă brusc din diverse motive,.. am mers eu personal şi le-am înlocuit, dacă pacientul avea absolută nevoie de îngrijire, până ce am reuşit să găsim omul potrivit. Eu am considerat această meserie ca o binecuvântare. Pentru mine este o mândrie faptul că am practicat această meserie, şi o spun cu voce tare, oriunde am ocazia, că am lucrat şi ca metapelet şi ca betreuerin şi din aceste experienţe mi-au oferit oportunitatea de a mă forma, dezvolta şi modela ca om. Aceste experienţe m-au disciplinat.
„Alege un job pe care îl iubești și nu va trebui să lucrezi nicio zi din viață” Confucius
Nu e nimic eroic și nici altruist, sunt strategii de supraviețuire. Patru milioane de compatrioți s-au declarat învinși de sistem și au plecat care încotro prin lume să găsească un salariu decent și o viață mai bună. Au plecat pentru că nu au fost în stare să schimbe nimic în țara lor și au emigrat în țări care le-au oferit ceva mai bun. A fost alegerea lor să plece, cum e doar individuală și a celor care au rămas în ţară.
Îngrijirea persoanelor vârstnice la domiciliu poate fi considerată mai mult o vocaţie decât o profesie. La baza ei stă dorinţa de a-i ajuta pe alţii şi de a contribui la schimbarea în bine a vieţii celor din jur, promovând dezvoltarea şi coeziunea socială. O îngrijitoare are misiunea de a acorda suport persoanelor aflate în situaţii dificile, fiind un fel de „înger păzitor” al acestora. Pasiunea de a face bine şi dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur sunt elementele care definesc meseria de îngrijitoare.
”Nu am visat niciodata la succes. Am muncit pentru el.” Estee Lauder
Multe meserii/profesii, determină ridicarea nivelului de stres al angajaţilor. Stresul duce la mărirea riscului de intrare în depresie, la apariţia tulburărilor de somn şi provoacă multe alte necazuri legate de sănătate. Totuşi, unele meserii pot aduce şi mari beneficii pentru sănătatea celor care le practică, generând mari satisfacţii sufleteşti. Se ştie, de altfel, că persoanele care practică o meserie care le place, trăiesc mai mult. Cele mai multe dintre îngrijitoare spun că le satisface meseria lor. Orice îngrijitoare trece şi prin situaţii delicate, în care nu poate ajuta mai mult, și uneori chiar pierde un pacient, iar acestea ca și altele ar putea fi motive serioase care pot să genereze stări de depresie pentru îngrijitoare. De la vârstnici noi putem să învăţăm să preţuim viaţa în fiecare zi şi să fim mulţumitori că suntem sănătoşi. Uneori, uităm să-i fim recunoscători lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le avem, pentru că ne centrăm prea mult atenţia asupra a ceea ce nu avem şi ne lipseşte, şi asociem lipsa lor cu absenţa fericirii.
Este cât se poate de adevărat că unora le place scandalul, și nu este doar o vorbă din popor ci o trăsătura de caracter a românilor. Lucrând zi de zi cu românii nu ai cum să nu observi aplecarea pe care o au pentru toate soiurile de scandaluri – fie ele politice, economice sau sociale. Nu mai este nici un secret în faptul că unii români se hrănesc zilnic cu bârfe și scandal din presa scrisă, audiovizual (TV) sau mai nou in spațiul virtual. Picanteriile despre oameni pe care nu îi cunosc, ciondănelile iscate între alțiii îi atrag pe unii români ca un magnet. Mediocritatea în care trăim, ne împinge pe tot mai mulți dintre noi către acest viciu: scandalul și dorința de a fi mereu împotrivă, indiferent de situație sau argumente. Asta se întâmplă cu unele din românce plecate la îngrijit bătrâni în străinătate. Din cauza stresului, de cele mai multe ori generat de dorul de casă, la care se mai adaugă puțin și de la persoanele îngrijite, femeile sunt recalcitrante, iar când prind ocazia să se revolte, dezvoltă la maxim aceste frustrări, canalizate spre alte persoane. În România îi macină lipsa banilor, în străinătate, condiția de străin. N-ai să întâlnești oameni puternici mental care să se plângă de circumstanțele în care se găsesc sau să insiste asupra faptului că nu au fost tratați cum trebuie.Ei au învățat să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile și rezultatele lor și au o înțelegere intrinsecă a faptului că, adesea, viața nu este corectă.
Eu personal, mă identific cu citatul lui Sergiu Nicolaescu:
„ Nu am fost nici mai frumos, nici mai deştept şi nici mai talentat decât alţii, dar am muncit mai mult decât toţi.”
– pentru că orice am muncit, am făcut cu plăcere și dăruire. Și acum îmi amintesc un aspect pe care l-am scris și în cartea ”Die Pflegerin” :
Când eram îngrijitoare în Israel, unul din pacienții la care am lucrat, îi cam plăcea să provoace situații incomode, și anume, când făceam curățenie, pretindea să frec covorul de fiecare dată cu oțet. Această operațiune, gospodinele știu, se face stând în genunchi, în acel moment, el a venit în fața mea, în picioare, cu mâinile în buzunar, și uitându-se în jos la mine care eram în genunchi în fața lui, îmi spune:
„… ce-ar spune mama ta, dacă ar ști că tu care ai facultate, freci covoarele în genunchi la jidani?”
Avea dreptate! Am mers de bună voie, iar munca cinstită nu trebuie să fie considerată umilitoare sau rușinoasă. Pentru mine a fost o etapă. Faceți și voi ca mine!